Argeş Spring Race 2010
Noroi, push-bike, mers pe biclă, push, mers pe bicla, apă, noroi, coborare faină, push-bike, noroi, ş.a.m.d.
Cam asta ar fi descrierea pe scurt a ASR-ului 2010. E al doilea concurs de XC (traseu în circuit pe mai multe ture) la care am participat şi, ca şi la primul (Cernica Eco-biking 2009), abordarea mea gen traseu de maraton a fost total nepotrivită.
Am mers mult prea încet, cursa s-a terminat mult prea repede pentru mine, şi am ajuns la finish frânt de efort, deşi făcusem numai 10 kilometri. Am învăţat însă că la XC-uri trebuie să tragi tare de la început, să-ţi fixezi mintea numai pe a merge repede şi… cam atât – să fii rapid, restul nu contează. Eu am început să mă lupt cu noroiul, să mă gândesc la diverse, să admir peisajul. Am obosit imediat. Am răsuflat oarecum uşurat că mi s-a fluturat steagul de finish prin faţă după doar 2 ture.
Poze: Liviu Dumitru, Cristina Matei, Vlad Mihailescu.
Bikeaholics 